Lui Dumnezeu ii place focul, e slabiciunea lui: Moise il surprinde pe
cand incerca, fara succes, sa dea foc unui tufis de balarii,[1], iar mai tarziu, acelasi Moise il prezinta lumii ca pe un dumnezeu manifestat
in foc si fum[2]. Dragon arhaic si stapan al focului, Iahve este oricând gata sa scuipe foc pe nari,[3]
intretinand astfel vie flacara iubirii de Oameni.
In vremi de pace ii place jertfa arsa-n foc,[4]
insa cand il apuca toanele cele rele, ploua cu foc si pucioasa peste multimi neputincioase de oameni pe motiv ca-s pervertiti[5], doar ca sa scape dintre ei o familie de incestuosi
ordinari.[6]
Hachitzele astea de nebun s-au transmis tuturor adeptilor sai: asa se face ca, de mii de ani incoace, ucenicii sai nu mai prididesc sa invoce pedeapsa iazului de foc[7]
peste cei care nu-i baga-n seama nici in ruptul capului.
Evolutia hiperbolizanta a
piromanului universal ramane stabilita definitiv atunci cand Iahve ameninta,
fara rusine, ca va da foc lumii: „... aşteptaţi numai, zice Domnul...căci am hotărît să strîng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-Mi
vărs urgia peste ele, toată aprinderea mîniei Mele; căci toată ţara va fi
mistuită de focul geloziei Mele.”[8] Sa luam lucrurile asa cum sunt: lumea se inchina unui dumnezeu ale carui singure argumente
sunt violenta extrema si iazul de foc[9] ... un fel de Nero atemporal bantuit de nalucile creatiei. Judecati voi insiva: ce poate fi mai stupid decat sa "plamadesti" o lume atat de frumoasa, doar pentru ca mai apoi sa ii dai foc?!?... Dragii mei, avem a face cu un dumnezeu bolnav, cu un piroman scapat din chingile
cunoasterii, chingi care-L tintuiau la pat cu legaturi trainice. Ne confruntam cu un guru imaginar predicat de hoarde de nebuni care ameninta lumea cu focul vesnic, inventie menita a mai "stoarce" zilei niscaiva mancare pentru faptura lor firava. La urechea lor nu s-a suit si vorba inteleapta care zice: nu te
juca cu focul ...
[2] Exod 14:24 În straja dimineţii, Domnul, din stîlpul de
foc şi de nor, S'a uitat spre tabăra Egiptenilor, şi a aruncat învălmăşala în
tabăra Egiptenilor.
[3] 2Samuel 22:9 Fum se ridica din nările Lui, şi un foc
mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
[4]Exod 29:18 aceasta este o ardere-de-tot pentru Domnul, este o jertfă mistuită de foc,
de un miros plăcut Domnului.
[5] Geneza 19:24 Atunci Domnul a făcut să ploaie
peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc dela Domnul din cer.
[6] Geneza 19:30-32 Lot… A locuit într'o peşteră, cu cele două fete ale lui.
“Vino… să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.”
[7]Luca 9:54 ,,Doamne, vrei să poruncim să se
pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?”
[9] Apocalipsa 21:8 Dar cît despre
fricoşi, necredincioşi….partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu
pucioasă...