Cu doi de "i"

Romanii stiu precis si in detaliu vietile si pataniile unor personaje nastrusnice de prin Orient: Avram, Iacov ori Isaac, sunt doar cateva exemple in acest sens; pe aripi usoare de Sirroco, povestile lor s-au raspandit ca focul intr-o padure de uscaturi hiperboreene. Tamar, Agar, Onan,  ori Anania, sunt toti subiecte de apriga scrutare, intr-o lume prea lesne considerata a fi civilizata; intr-o opintire universala, hoarde nesfarsite de “intelectuali” si “teologi” ne dezlega pururea dilema cea veche de la facerea lumii: a fi sau a nu fi … religios! Asa se face ca lumea crestina de astazi se da de ceasul mortii sa-si explice misteriile profund transcedentale ascunse in trambita vreunui inger fara treaba, in discursul vreunei magarite turbate, ori in mersul pe jos prin Sinai; nici templul ovreu nu este trecut cu vederea, nici Shekinah, nici ciucurii vestmintelor unor neghiobi, iar disputa suprema pare sa fie una cu adevarat cruciala: Isus se scrie cu doi de”i”, sau doar cu unul singur?  

Intre timp se nasc, se chinuiesc si mor pe la noi pe la Planeta gramezi intregi de Prometei incapatanati sa daruiasca Omenirii “focul”, “roata” si “apa calda”.  Ei sunt fauritorii de “morala”, de “etici” ori “stiinti”; sunt creatorii de “frumos”, de “bun” si de “placut”. Minuni de munca si monumente de intelepciune, acesti corifei, vechi si moderni, au daruit Lumii TOT si nu i-au cerut NIMIC in schimb, fix ceea ce au si primit! Majoritatea au trait in nevoi viata toata, iar cei mai multi au sfarsit la balamuc otraviti cu mercur, ori la groapa comuna, sub o vadra de var si o stanca pe piept. Datorita lor mai suntem astazi Oameni, ei… carora noi "nu suntem vrednici sa le atingem incaltamintea", ei au fost singurii care s-au supus chemarii de a ne apara de Dumenzei! Lor le-a fost mai usor sa arda pe rug decat sa lucreze la “descreierarea” semenilor. Ei au ales mai degraba “stalpul” infamiei decat pactul iubirii cu dracul randuit dumnezeu! Lor nu le cunoaste nimeni, nici numele, nici vietuirea, nici creatia, nici mostenirea! Rusine noua, CINSTE LOR! VESNICA CINSTIRE!!! Afara-i Intuneric! Nu-i nimeni sa aprinda Lumina?

Omagiu inchinat dumnezeului versului romanesc: EMINESCU! Se scrie cu un singur "i".

Alchimistul

De cand ma stiu, am avut o curiozitate nestavilita sa aflu  ce face Dumnezeu acolo sus –prin ceruri; aceeasi curiozitate au impartasit-o inaintea mea miliarde de alti oameni care au avut –ca si mine... ca si tine– nesansa de a se fi nascut ditr-o coasta de lut furata in somn. Intamplator sau nu, cautarile noastre au dat peste raspunsul perfect: „Tatal Meu lucreaza (...) Eu deasemenea lucrez”[1]; Vidul din raspunsul lui Isus a umplut pe deplin Golul din cautarile multora, iar scrutarea curajoasa s-a transformat brusc intr-o masiva Gaura Neagra: pentru ei Dumnezeu este Arhetipul marelui Combinator care lucreaza cu dibacie divina la formula magica a Mantuirii de Oameni. Ingredientele „lucrarii” sale sunt invariabile: un  Profet[2], un Popa[3] si-un Contabil[4], cocotati tustrei in capul unei mafii de simbriasi[5] strangatori de dijma[6] si ucigasi de frati[7] –a se citi Statul. Ca intr-un joc stupid de-a „alba neagra”, Dumnezeu fagaduieste fix Mantuirea, plamadind neincetat in covata Lumii aceleasi vechi combinatii de „patru luate cate trei”... Dumnezeu este Alchimistul Perfect: nu ofera Nimic ... Niciodata, insa cu totii il credem pe Cuvant!

... un Profet, un Popa si-un Contabil: trei elemente... o singura credinta! Asa incepe orice scorneala bolnava care, cu putin noroc si multi prosti, se va converti intr-o religie nou-nouta: o masinarie uriasa de fabricat iluzii scumpe la care unii subscriu din speranta lacoma, altii din ignoranta toanta, iar restul din prostie rafinata... Statul  este nelipsit din schema: cameleonic si perfid, statul disimuleaza abil hotia dijmei in datorie ireductibila iar crima ordinara in jertfa sfanta pentru „orice”. Cu un tupeu fara margini, tuspatru se cocoata semet pe grumajii puroiati de munca ai multimii pe care o numesc mai simplu „prostime”. Manata de golul din stomac si strunita cu strasnicie de darlogii ignorantei, multimea nu cunoaste odihna: intre „biciul” Statului si „scorpioanele” Religiei, multimea este redusa la statutul de animal de povara menit sa tina Capul in pamant si Jugul pe umar. Ea n-are vreme de filosofat: Mantuirea ei e Oblojeala carnii sfasiate si Leacul pentru puroiul intarit de pe grumaji... insa Nimeni nu i le ofera! Aceasta este lumea noastra... o neintrerupta istorie de suferinta crunta, o inlantuire nesfarsita de oportunisti ordinari, de criminali de solda sfanta si contabili de guler alb!

Astazi este ocazia nasterii unei noi Paradigme: o Lume pe placul Nostru!

---

[1] Ioan 5:17   Dar Isus le -a răspuns: ,,Tatăl Meu lucrează pînă acum; şi Eu de asemenea lucrez.”

[2] Deuteronom 34:10  În Israel nu s'a mai ridicat prooroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut fatã în fatã.

[3] Exod 28:1  … pe fratele tău Aaron şi pe fiii săi (…) pune-i deoparte în slujba Mea ca preoti…

[4] 1 Cronici 26:24  Şebuel, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise, îngrijea de vistierii.

[5] Judges 18:3-4  … tînãrului Levit  (…) a răspuns: ,,Mica (…) îmi dã o simbrie, si eu îi sînt preot.``

[6] Numeri 18:30  … partea cea mai bună, zeciuiala va fi socotită Leviţilor…

[7] Exodus 32:27-28  Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: “Fiecare din voi sa se încinga cu sabia; mergeti si strabateti tabara dela o poarta la alta, şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.” ²⁸  Copiii lui Levi au facut dupa porunca lui Moise; si aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor.