La ceas de vecernie, sfinții se dedau la meditație invocînd la nesfârșit o mantră hâdă: „ ... dintre hominizi, doar evreii sunt oameni; dintre oameni, doar religioșii sunt iluminați de adevăr; dintre cei iluminați, doar creștinii sunt iubitori; dintre cei iubitori, doar cei de ziua a șaptea sunt sinceri; dintre cei sinceri, doar NOI cunoaștem pe Dumnezeu, iar dintre cunoscători, doar EU sunt mântuit!...”
Niște nimeni pe stradă, rupți în coate și goi la stomac, se grămădesc la altar să-și verse zăduful; încropesc la iuțeală o grupă mică integrală și o pun de o apocalipsă: prigoana e la ușă, nădejdea e în cer, iar răsplata întârzie să apară. Un politruc hain împinge cu sârg la carul cu nebuni: ignoranța e virtute, suferința necesară, iar moartea-i izbavire! De-or renunța la viață or dobândi cetățenie în lumea cea nouă, casă, masă și un pat în cetatea de aur curat. În pragul pieirii imaginare, toți sfinții invocă aceeași veche mantră: „...dintre hominizi, doar evreii sunt oameni... dintre oameni... doar eu sunt mântuit!...”
Niște nimeni pe stradă, rupți în coate și goi la stomac, se grămădesc la altar să-și verse zăduful; încropesc la iuțeală o grupă mică integrală și o pun de o apocalipsă: prigoana e la ușă, nădejdea e în cer, iar răsplata întârzie să apară. Un politruc hain împinge cu sârg la carul cu nebuni: ignoranța e virtute, suferința necesară, iar moartea-i izbavire! De-or renunța la viață or dobândi cetățenie în lumea cea nouă, casă, masă și un pat în cetatea de aur curat. În pragul pieirii imaginare, toți sfinții invocă aceeași veche mantră: „...dintre hominizi, doar evreii sunt oameni... dintre oameni... doar eu sunt mântuit!...”
La ceas de vecernie, sfinții bolborosesc o mantră hâdă... iar eu mă crucesc!