Orgie

Cunoașterea este o fortăreață întărită, o copilă șarmantă a cărei feciorie este păzită cu strășnicie de turnuri înalte de excelență. Râvnită de mulți muritori, ea își arată bunăvoința unor puțini aleși; doar nobili de rasă –nu de castă–  iscusiți mânuitori ai înțelepciunii, fii ai perseverenței, doar ei pot spera să-i smulgă sofisticatei făpturi un zâmbet, printre creneluri înguste, printre gratii de fier. E desfătarea inimii, plăcerea ochilor, deliciul minții și aroma sufletului; e grațioasă, elegantă, cu gust  a  adevăr împărtășit între extaz și disperare.

Credința, însă, e mai la-ndemână: ea se oferă ușuratec în piețe pe-un ban, ca la târg, fără-ntrebări, căci păzitorii ei s-au metamorfozat în "pești" (un simbol creștin) de centură. Gingășia copilei de altădată, nevinovăția și fecioria ei, au dispărut sub abuzul mimetic al mulțimii inculte. În frenezia ospățului de vise nu mai contează reperul, ci practicul din imediat: nu-i timp de preludii, nu-i timp de curat, ci doar de-nfruptat!

Orgie de brute!