Docenta indo(c)entului

Cand eram doar un prunc, parintii m-au invatat ca “negru-l” e “negru” si ca “alb-ul” e “alb”. “Gri-ul” l-am inventat eu insumi, din alb si negru, pentru a justifica injustul, greseala, rautatea si minciuna. Am mai  remarcat faptul ca “negrul” si “albul” se exprimau scurt si in putine cuvinte. “Gri-ul”  insa, era diferit; gri-ul avea nevoie de toate resursele de care eram in stare: artificii lingvistice, apeluri emotionale si o teatrala punere in scena (de obicei dramatica). In fantezia-mi fecunda si frageda de copil,  descriam conspiratii si plasmuiam iluzii!

Mai tarziu am mers la “scoala despre alb si negru”, sa invat. Am avut si profesori pentru asta. In realitate, mai toata invatatura lor era despre "gri". Din carti, studii si prezentari docente ale unor profesori docenti, am aflat ca alb-ul si negru-l sunt niste variatiuni de gri, si nu invers, cum eronat credeam eu din pruncie. Esență a absolutului, alb-ul si negru-l serveau doar ca limite marginale ale infinitelor variatiuni de “gri”. Astfel, orice raspuns al vreunei intrebari cu privire la “alb si negru”  la “scoala despre alb si negru”, era invariabil definit prin patimasul, emotionantul si dramaticul “gri” exprimat cat mai logoreic -dar docent.  Asa am aflat ca situatia este "grie", si ca la “scoala despre alb si negru” “GRI-ul” este dumnezeu!

Asemeni mie in copilarie, hoarde de docenti indo(c)enti, mai toti stravezii la trup si puhavi la suflet, isi plasmuiesc “gri-ul dumnezeu” in fata privirilor vide ale unui popor nătâng. Continua nestingheriti sa faca mereu si mereu acelasi lucru pentru ca le merge bine! Inevitabil, minciuna repetata la nesfarsit s-a transformat in adevar si, la fel de inevitabil, in tara orbilor Chioru´ este Imparat! Sa va fie de bine!